Parfum de februarie

5 februarie 2009
 

Soare…zambete.. emotii si trairi intense…o mie de cuvinte intr-un coltz de vise…Sperante…bucurie si lumina in suflet…liniste…iubire. Magia zilelor insorite..adierea calda…si cerul senin. Curaj si teama…Tu si eu ….Parfum de februarie!

 


Trecut ….si prezent

4 februarie 2009

 

 Au fost nopti intregi planse, intr-un coltz pierdut in intunericul camerei mele. Suspine si lacrimi printre care mi-am pierdut speranta. M-am simtit cazuta la pamant, calcata in picioare de rautatea unora. M-am ratacit intr-un decor necunoscut plutind pe valuri de nesiguranta si teama…dar nu a fost nimeni care sa ma salveze
Cand am spus ce-am simtit.. unii m-au ignorat, altii au ras de mine..sentimentele mele nu au valorat doi bani pentru ei. M-au facut sa-mi fie frica sa arat cine sunt, sa ma accept asa cum sunt.Vroiam sa evadez, sa ma las cuprinsa de parfumul unui loc straniu cladit din mii de vise adunate. Simteam nevoia sa schimb ceva la mine si la cei din jur. Dar nu aveam nicio putere sa fac lumea mai buna…Si n-am putut sa ma schimb nici eu.
Am asteptat visand la vremuri bune…Si au venit! mi-ai readus zambetul de mult uitat. M-ai invatat sa simt cu toata fiinta mea orice clipa..Mi-ai adus in suflet linistea de care aveam nevoie..Esti langa mine la bine si la rau si ma accepti asa cum sunt. Cladim amandoi un univers plin de fantezie si nebunii…Speram impreuna. visam impreuna, traim impreuna… TU esti refugiul meu , iar eu sunt evadarea ta…TE IUBESC!

M-am ratacit..

3 februarie 2009
 
Si e trist! E trist ca am ajuns in ziua in care dorm pentru a scapa de realitate. Doare cand spui un adevar dar si mai tare doare sa te zbati permanent intre placere si suspin, ferindu-te de reactii violente. Am incercat din rasputeri sa tin in mine tot ceea ce ma macina, dar sunt om.. si am ajuns in ziua in care nu am mai putut. Am dat frau liber gandurilor si sentimentelor coplesita de teama de a fi respinsa . Mi-am dorit din suflet sa ma fac inteleasa si nu am reusit. Am sperat ca voi gasi refugiu acolo unde mi-era mai drag si nu am gasit. Am cerut doar intelegere si am primit indiferenta. Sunt straina in locurile in care odata eram totul. Sentimentele ma coplesesc iar minte se zvarcoleste sub ecoul gandurilor. Doamne si as da orice sa mai scap de ele. As da orice macar sa fie cineva care sa mi le accepte fara sa ma judece . Perfectiunea nu exista si daca exista eu sigur nu am fi un model reprezentativ al acesteia. Nu sunt in masura sa judec pe cineva de aceea vreau ca nimeni sa nu am judece. Am avut momente in care m-am lasat incatusata de ganduri doar pentru ca mi-a fost teama. Am pierdut doar pentru ca am ales sa ma ascund. M-am furisat sub masca unui copil cuminte chiar daca uneori simteam nevoia sa evadez. Mi-am ascuns gandurile sub masca rusinii , de teama ca cei din jur ma vor critica. Intotdeauna mi-a fost frica sa risc. Nu am stiut sa lupt pentru ceva sau poate ca nimeni nu m-a invatat cum. Si daca a existat vreodata o samanta de luptator in mine au avut grija altii sa o macine. Si poate am fost de vina ca i-am lasat…. Nu pot sa afirm ca m-am luptat pentru ce am vrut pt ca as minti. Atunci cand am pierdut m-am consolat spunandu-mi ca poate asha e mai bine sau mi-am acceptat soarta. Ma caut intre speranta si neincredere . gasesc doar o urma a sufletului meu, o dara trasa pe foaia vietii , uitatat intr-un colt, sub praful amintirilor.
 E ciudat ca mai am forta sa sper. Visez cu ochii deschisi la ziua in care inima imi va comunica in ritm alert ca am tot ce mi-am dorit candva. O astept si poate va veni .
 Astazi m-am ratacit in imensa mare a sufletului meu. Ma simt ca ultimul supravietuitor ramas pe corabie in toiul furtunii. Ma lupt cu vremea si cu mine. Doar de mine depinde sa ajung la mal…

 


Si poate…

20 decembrie 2008
 

Soarele apune..A mai trecut o zi. .A mai trecut un lung sir de vise si sperante.Ma indrept catre un nou peisaj …un peisaj cladit din dorinta de a merge mai departe.Vreau doar sa pot zambi.Nimic nu e mai frumos decat sa te trezesti zambind,cu sufletul plin de bucurie,sa privesti catre fereastra si sa spui ‘O noua zi ma asteapta”.Sa fii gata sa o infrunti ,sa treci peste orice.

Atrasa de culoarea cerului ,ma indrept catre fereastra…privesc cateva secunde si o lacrima imi uda obrazul.E o lacrima varsata pentru ziua ce a trecut ,care stiu ca nu se mai va mai intoarce..Pierduta printe vise nici nu observ ca intunericul s-a lasat peste oras…Vraja culorii de apus m-a purtat cu gandul departe ,adanc in suflet ,cautand motive…Motive sa traiesc viata din plin…motive sa zambesc….motive sa fiu alaturi de cei dragi.Lacrima s-a uscat..Zarind cateva stele pe cer,un zambet imi incalzeste sufletul.Stiu ca ele,doar stelele sunt singurele mele sclipiri de sperantza pentru ziua ce va veni..Si poate voi fi fericita!
 
21.03.2008
 

Visul…

19 decembrie 2008
 

Alerg printre straini si nu te gasesc..ratacesc printre amintiri si ma simt pierduta ca un copil mic de mama lui.Ma cuprinde teama si sufletul incepe sa simta emotia.Te strig dar parca sufletul ma sfideaza..tu nu ma auzi.Zaresc in departare ceva cunoscut.Imi iau inma in dinti  si ma avant pe drumul ce ma poarta acolo..o sa trec peste orice…vreau doar sa te am..Cu cat inaintez cu atat mai mult imi este frica..Daca nu esti tu? Daca nu o sa te mai gasesc ? Dintr-o data totul se intuneca..lacrimile imi uda chipul.Universul creat e mult prea straniu iar eu ma simt din ce in ce mai pierduta fara tine..Raman nemiscata pentru cateva clipe.Simt un fior rece ce pune stapanire pe intregul meu corp..Sufletul ingheatza …doar respiratia ma face sa cred ca inca mai sunt in viata..Dar….deodata simt o atingere calda…e atingerea ta Esti aici si vocea ta ma alina spunandu-mi « Gata iubito ! A fost doar un vis ! eu sunt aici langa tine si n-am sa plec niciodata ! »

 


Detest…

18 decembrie 2008
 

Detest zilele in care e nor in suflet

 

Detest zilele in care lucrurile pe care le facem ies prost si ne simtim dezamagiti

 

Detest certurile prostesti cu persoanele dragi pierzand clipele pretioase

 

Detest sa vad atata rautate si invidie in jur

 

Detest vorbele aruncate in vant

 

Detest prostia unora

 

Detest comentariile rautacioase facute de cei din jur din lipsa de ocupatie sau din speranta ca vor  iesi macar asa in evidenta.

 

Detest persoanele care pretend a fi altceva decat ceea ce sunt

 

Si detest pe cei care uita ce au fost!

 

 

Le detest, dar nu le pot evita!

 


Ador:X

17 decembrie 2008

      Si da! Ador sa ma tzii in brate fara sa spui niciun cuvant. Ador sa-ti aud inima cum bate! Ador sa te simt aproape, sa ma las purtata de vis alaturi de tine….Ador cand imi zici ca nu vrei sa pleci acasa….si ador sa stiu ca in cateva minute imi va fi dor de tine!

 

      Si da! Ador sa-mi spui “ bebe meu” :X:X:X

 


Istoria mea…

16 decembrie 2008
 Era soare…era vant…era o zi de primavara in care toate pareau sa se fi trezit la viata. Pe chipul oamenilor de pe strada se citea un strop de fericire adus de frumusetea zilelor insorite. Mergeam privind in jos,fara o destinatie precisa, spre un loc unde sa pot sta pentru cateva minute pentru a ma gandi…la ce-a fost…la ce este, dar mai ales la ce va fi. Simteam un parfum ce ma invaluia purtandu-ma parca intr-o magie absurda ce avea sa se termine curand. Plecasem de acasa cu gandul ca muzica pe care o ascultam imi va da fiori si cel putin o lacrima.De aceea in fuga mea nebuneasca avusesem grija sa imi iau ochelarii de soare care aveau sa ma fereasca de privirea patrunzatoare a oamenilor si de lacrimile ce urmau sa-mi ude chipul..stiam ca am sa plang. Vedeam oamenii de pe strada traind intr-un ritm alert ca si cum ar fi ultima lor zi din aceasta viata. Doar pentru mine,undeva in sufletul meu, timpul trecea incet, iar eu ma simteam ca fiind singura fara motiv sa zambesc. Doar noii mei pantofi cumparati cu o zi in urma ma faceau sa simt ca nu traiesc un vis, prin durerea data de rana pe care mi-o faceau cu fiecare pas.Imi analizam fiecare miscare si parca imi numaram pasii. Zaream din cand in cand masinile in viteza lor absurda. Nesuportand durerea de la picior, m-am oprit pentru cateva clipe pe o banca. Era un loc perfect  unde vantul adia, cateva raze de soare patrundeau printre frunzele copacului situat in spatele bancii si in fatza ochilor se intindea un lac sclipitor. Natura se sincroniza perfect cu melodia pe care o ascultam facandu-ma sa ma simt ca un actor in mijlocul piesei ,doar ca biletele ramasesera nevandute. Vrand sa ma desprind oarecum de acest vis, mi-am scos castile din urechi, curioasa sa aud ce se petrece in jurul meu. In clipa urmatoare un baietzel simpatic de vreo 8 anisori, a trecut nesigur pe bicicleta prin fatza bancii pe care stateam..Vroiam sa intru iar in atmosfera de mai devreme asha ca imi ridicam incet castile cand…deodata acelasi baietzel cazand de pe bicicleta, a izbucnit in plans strigand la mama lui " Mereu cad!".Venind in pasi repezi din urma, mama lui ii spuse cu o voce calda: "O sa vina ziua in care o sa poti merge fara probleme". Incurajat de aceste vorbe ,baiatul si-a sters lacrimile si a pornit din nou la drum sperand ca o sa poata. Poate multi dintre voi va intrebati: "Asa si ce?"…Ei bine pentru mine aceea intamplare a spus multe. O simpla intamplare absurda, banala m-a facut sa ma gandesc ca viata e ca un razboi, in care luptam,cadem si ne ridicam, luptam din nou cu speranta ca va fi bine si vom castiga dar putem sa cadeam din nou. Cert e ca de fiecare data ne indruma gandul ca vom reusi si poate vreodata vom triumfa. Luptam pentru aceea zi,clipa in care sa fim declarati sau sa ne simtim castigatori . Acel moment de extaz in care nu mai conteaza nimic, nici cat am luptat, nici pentru ce am luptat.Conteaza doar ca am ajuns acolo si ca traim acel moment. E un pas in plus sa stii ca de fiecare data e cineva alaturi care sa-ti spuna " o sa vina si ziua in care o sa poti" Ce sa poti? Sa mergi pe un drum lin si frumos in viata,acel mers pe care ni-l controlam fiecare dintre noi prin deciziile pe care le luam. Nu suntem stapanii destinului, suntem stapanii propriilor noastre decizii. Si atunci? De ce nu  tratam cu mai multa importanta momentele in care luam o hotarare? De ce nu ne usuram singuri mersul acesta prin viata?multi dintre noi se dau batuti sau pur si simplu au momente in care considera ca nu se merita. Insa toti trecem peste cu bine sau rau. Toti ajungem la un capat de drum ,unde tragem linie si ne incheiem socotelile ca o firma care termina un an de activitate. Depinde de noi daca avem profit sau pierdere. E nevoie de un minim de echilibru pentru ca noi sa fim multumiti de cum traim sau cum am trait. Toti avem o istorie a noastra, la care adaugam in fiecare zi cate o pagina. Fie ea scrisa cu bucurie, fie cu tristete, este acolo si ne reaminteste cine suntem. Istoria mea e scurta, agitata si plina de razboaie din care singura victima cazuta de fiecare data la pamant am fost eu…atatea rani….                                                                                   Scrisa la 15.03.2008

De ce?

9 decembrie 2008
 De ce? …poate ca nu am sa gasesc niciodata raspunsul…poate ca mi-e teama sa-l aflu..sau poate ca nu are cine sa-mi raspunda. E greu sa vezi ca te schimbi de pe o zi pe alta si nu stii care e cauza…Esti tu de vina? Sunt cei din jur? Timpul e de vina?…De ce ? De ce nu ramanem aceiasi? cel mai greu e sa plangi dupa clipe pierdute pe care inevitabil nu o sa le mai traiesti si a doua oara . E greu sa vrei sa schimbi ceva si sa fi neputincios…sau sa cauti sprijin si sa nu gasesti decat dezamagire … de ce prietenii care pana ieri erau totul pentru tine azi nu mai sunt si ti-au intors spatele? de ce persona in care ai crezut cel mai mult, la un moment dat se pierde undeva, ramane in trecut? de ce cautam sa fim fericiti? de ce putem ierta dar nu putem uita? de ce speram la mai bine dar ne e frica sa incercam? De ce visam? de ce nu putem schimba mai multe? de ce plecam capul in fata unor momente pe care le consideram grele si acceptam ce ni se intampla? de ce speranta moare ultima?….de ce scriu asta?….

Cine si De ce?

9 decembrie 2008
Cine? Andreea…De ce? Pentru ca am o mie de ganduri pe care vreau sa le exprim, pentru ca sunt o fire visatoare, pentru ca asta-s eu!

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro